Filmul „Săptămâna Mare” (2024), lungmetraj realizat de Andrei Cohn, este o adaptare liberă a nuvelei „O făclie de Paște” de Ion Luca Caragiale. Acțiunea filmului este plasată într-un sat din România undeva pe la sfârșitul secolului XIX sau începutul secolului XX.. Chiar dacă nu sunt date repere exacte legate de timp și spațiu, știm sigur că acțiunea se petrece în perioada Paștelui. Evenimentele au loc pe fondul unui context istoric marcat de inegalități sociale și antisemitism.
Etnia: punte de legătură cu realitatea contemporană
Lansat în 2024, filmul „Săptămâna Mare” vine într-un moment încărcat de semnificații – în plin conflict armat între Israel și Hamas. În film identitatea evreiască devine o punte de legătură cu realitatea zilelor noastre, unde comunitatea etnică evreiască este din nou în centrul unor tensiuni. Astfel, filmul reflectă modul în care etnia poate marca destinul unui om, în timp ce conflictul din Gaza ne arată că această rană istorică rămâne deschisă.
Precum în nuvelă, povestea urmărește relația tensionată dintre hangiul evreu Leiba (Doru Bem) și servitorul său Gheorghe (Ciprian Chiricheș). Sătul de insubordonarea argatului său, Leiba îl concediază cu puțin timp înainte de Paște. Cum este de așteptat, cei doi nu se despart prietenește ci în sudălmile și amenințările lui Gheorghiță care îi promite fostului său stăpân că se va întoarce de Paște „… vezi cum vin eu să-ți ciocnesc ție ouăle … îți vin de Paști să-ți ciocnesc ouăle”.
Amenințările îl pun pe hangiu pe gânduri, iar, pe măsură ce zilele trec, el devine tot mai neliniștit și mai abătut. Asistăm așadar la o degradare a spiritului personajului principal. Starea lui interioară se regăsește și în atmosfera filmului, singura persoană care încearcă să îl readucă pe Leiba cu picioarele pe pământ fiind soția lui, Sura (Nicoleta Lefter).
Teme precum inegalitatea de gen sau de etnie și teama oamenilor de cei care sunt diferiți se regăsesc preponderent în film, de aici și frica lui Leiba care se intensifică după ce apelează la autoritatea sătească și nu este luat în seamă.
Personajele: roluri și tensiuni
Personajul feminin central, Sura – caracterizat printr-o armonie captivantă între gingășie și rațiune – reușește să îmbine cu naturalețe fragilitatea umană cu puterea unei gândiri clare. Ea este o prezență tăcută, dar esențială în construcția atmosferei filmului, importantă prin influența sa morală asupra soțului.
Leiba, în jurul căruia este construită acțiunea, are principii morale foarte bine conturate, fiind un evreu practicant. El este un localnic pașnic și corect care își câștigă existența prin muncă cinstită, dar, datorită condiției sale vulnerabile, ajunge să fie copleșit de teamă.
Gheorghiță, cel de la care pornește neliniștea hangiului, este descris astfel în nuvela lui Caragiale: „Dar Gheorghe s-a arătat a fi om prea brutal și prea ursuz… suduia mereu și mormăia singur prin ogradă. Era o slugă rea, leneș și obraznic… și fură.”. El este un om foarte violent – recurge la forța fizică pentru a-și impune voința – și mândru pentru că nu dorește să mai stea de vorbă cu Leiba când acesta îl roagă să mai rămână pentru a face socoteala corectă a banilor.
O meditație a trecutului și prezentului
Contextul istoric joacă un rol esențial în conturarea deznodământului. Ne aflăm într-o lume rurală de acum mai bine de un secol, unde prejudecățile sociale funcționau ca legi nescrise, respectate cu strictețe atât de oamenii simpli cât și de autoritățile locale.
Într-o eră în care comportamentul uman este adesea definit de prejudecăți, „Săptămâna Mare” ne invită să medităm asupra modului în care societatea contemporană abordează diversitatea și intoleranța, subliniind că lecțiile trecutului au o importanță foarte pentru a putea înțelege prezentul.
Filmul a avut 12 nominalizări la Gopo
Un aspect impresionant care contribuie la autenticitatea filmului îl reprezintă peisajele naturale care ne duc cu gândul la un spațiu rămas în afara timpului. Acestea sunt gri, reci și tăcute, reflectând instabilitatea interioară a personajului principal.
În cadrul premiilor Gopo de anul acesta, filmul a avut 12 nominalizări, câștigând următoarele: premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar (Ciprian Chiricheș în rolul lui Gheorghe) ; premiul pentru cea mai buna imagine și trofeul pentru cele mai bune costume.
Surse:
I.L. Caragiale – O făclie de Paște
