O invitație în biblioteca sau în atelierul artistului cu scopul de a-l descoperi într-un decor atât de familiar, niciodată nu trebuie refuzată, mai ales atunci când îți este recomandată și o carte – cu recunoștință zugrăvită într-un portret/autoportret ori diverse compoziții și cadre de natură moartă.
Scurt istoric
Este de la sine înțeles că în istoria omenirii, scrisul a fost gândit, creat, însuflețit și eliberat în cele mai originale manifestări cu putință: de la reprezentările picturale rupestre și simbolurile ideografice, scrierea sumeriană și egipteană și până la formarea celor 36 de alfabete existente în prezent. Creativitatea și ingeniozitatea civilizațiilor de pe axa timpului au înfrumusețat drumul scrisului în așa fel încât mărturie stau tăblițele de argilă din Mesopotamia, țesăturile de mătase, papirusul și pergamentul, codexul și, în sfârșit, cărțile din hârtie. Acestea din urmă au fost fabricate cronologic prin xilogravură de către poporul chinez și, ulterior, de cel mai important inventator din istorie, Gutenberg, prin sistemul de tipărire cu caractere mobile.
În nemărginirea temelor pe care le îmbrățișează, cartea vibrează în orice fărâmă a civilizației. De-a lungul timpului, aceasta a fost citită, recomandată, dar și contestată, după cum Laura Poantă, artist vizual și medic, redă într-un articol succint în revista Steaua. Potrivit radiografiei, acest obiect poate să dezvolte bibliofobia, adică teama de conținutul cărții, de cuvinte și în mod pustiitor, teama de carte ca simbol. Putem rememora scurt câteva dintre episoadele de distrugere a manuscriselor și de ardere a cărților, manifest care nu face cinste istoriei omenirii.
Pe de altă parte, iată că acestui obiect îi este atribuită o personalitate de sine stătătoare, cu o dâră de recurență importantă în diverse creații artistice. În plus, cred că îi mai este animată și alura de a stârni curiozitatea privitorului – despre ce carte este vorba în acel tablou?
La început era Cuvântul … și în artă
Ca simbol, cartea a fost vrednic adoptată în arta vizuală, mulțumită unui grad de cogniție reprezentativ. Observ că această impresionantă prietenie dintre cele două arte, literatură și pictură, există fiindcă ambele respiră și rostesc Cuvântul într-un proces eclectic și epifanic. Cum ar fi fost dacă Dumnezeu nu era Cuvântul? O întrebare căreia i se parvin n răspunsuri. Unul dintre ele este conturat prin radiația cărții ca simbol perpetuu în contextul artelor vizuale.
Mergând mai departe, această observație personală vine în completarea evenimentului expozițional În cărțile picturii desfășurat în luna iunie la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Pe lângă valorificarea patrimoniului cultural, expoziția patentează prin perpetuarea aurei lucrărilor de artă, epicentrul fiind cunoașterea, cuvântul și semnificațiile simbolice ale cărții.
Așadar, prin cele mai la îndemână activități, răsfoirea unor albume și cataloage de artă, vizitarea muzeelor de artă, participarea la vernisaje, imaginile cu cărți inserate în picturi ajung să se încuibeze în memoria vizuală, în actul de cunoaștere și, de ce nu, în expresia spirituală a publicului.
Cartea Sfântă în arta renascentistă
În cele aproximativ două sute de ani de Renaștere italiană, printr-un amplu proces de propagandă picturală, Biserica Catolică a întreprins demersuri colosale în promovarea textului biblic și consolidarea credinței creștine. La acest amplu efort au contribuit și burghezii înstăriți, exaltați de altfel de progresul inimaginabil la care asistau. Prima carte tipărită de Gutenberg, Biblia, este unul dintre cele mai expuse simboluri în pictura murală, frescă ori cea de șevalet, ilustrate la un înalt nivel artistic de titanii artelor vizuale de sec. XIV-XVI.
În compoziția dinamică Madonna Magnificat, Sandro Botticelli, pictor rafinat și intelectual, o surprinde pe Fecioară în timp ce scrie într-o carte deschisă la Cântecul lui Zaharia. Acest text biblic vestește nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În aceeași ordine de idei, Rafael și Tiziano transmit aura credinței prin mesaje profunde, scene împânzite de personaje biblice ori contemporane lor, sub figura cardinalilor și a papilor. De asemenea, prin momente stilistice simbolul cathartic al Cărții Sfinte este un element sine qua non.
Rembrandt îmbogățește prezenta și spontana observare. Într-o capodoperă de suflet, chiar intimă, îl ilustrează pe fiul său, Titus. În relația tată-fiu, Titus joacă rolul îngerului care-i vorbește la ureche tatălui, simbolic reprezentat de Sfântul Matei. Cu siguranță după această intervenție divină, sfântul își va continua demersul mărturiei evanghelice. Fascinat de tehnica clarobscurului aflată în ADN-ul lui Caravaggio, Rembrandt centrează lumina puterii Cuvântului pe imaginea unei cărți deschise, sugerând că este Biblia, spre exemplu în Bătrâna citind și în Profeta Ana.
Cartea în atelierul pictorului
O invitație în biblioteca sau în atelierul artistului cu scopul de a-l descoperi într-un decor atât de familiar, niciodată nu trebuie refuzată, mai ales atunci când îți este recomandată și o carte – cu recunoștință zugrăvită într-un portret/autoportret ori diverse compoziții și cadre de natură moartă. Fidele ilustrări în acest sens pot fi: În atelier de Monet, Natură moartă de Tonitza, Natură statică cu vioară albastră de Dimitrie Grigoraș, Interior de atelier de Aurel Ciupe, Autoportret de Szolnay Sándor.
Gheorghe Petrașcu, autorul unei arte a concretului, permite și el publicului să-i calce pragul, găzduindu-l într-o atmosferă la fel de smerită și de intimă prin intermediul aranjamentului compozițional intens cromatic Natură statică cu mere și cărți. La fel, Theodor Pallady realizează Natură statică cu cărți și crizanteme albe cu scopul de a ni se dezvălui, folosind recuzita unei scene dintr-un moment oarecare al vieții. Întregirea frumuseții compoziției este datorată decodificării simbolului cărții astfel încât curiozitatea și dorința, chiar ludică, a privitorului sunt astâmpărate prin trimiteri către o lectură de bun gust: Baudelaire, Proust, Nietzsche.
Această scurtă și modestă incursiune în exhaustivele creații artistice întinse de-a lungul a sutelor și sutelor de ani are rolul de a vă stârni interesul, vouă, celor pasionați des beaux-arts, și de a vă determina să cercetați mai departe, să aflați și să descoperiți simbolul cărții dincolo de pânză.
Surse:
- Radio România Cultural, DOCUMENTAR: Biblia lui Gutenberg – prima carte din Europa tipărită în masă. Paradoxul existenţei celui mai important inventator din istorie, disponibil on-line: https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/literatura/documentar-biblia-lui-gutenberg-prima-carte-din-europa-tiparita-in-masa-paradoxul-existentei-celui-mai-important-inventator-din-istorie-id4205.html.
- Revista Steaua, Teama de cărți – Bibliofobia, articol scris de Laura Poantă, nr. 10, octombrie 2023, pp.26-27.
- Album de artă, Viața și opera lui Botticelli, Editura Adevărul Holding, 2009.
- Album de artă, Viața și opera lui Tiziano, Editura Adevărul Holding, 2009.
- Album de artă, Viața și opera lui Rembrandt, Editura Adevărul Holding, 2009.
- Album de artă, Viața și opera lui Monet, Editura Adevărul Holding, 2009.
- Album de artă, Viața și opera lui Tonitza, Editura Adevărul Holding, 2009.
- Catalog de artă, A10 by Artmark, 2022.
- Catalog de artă, A10 by Artmark, 2023.
Sursa foto: arhiva personală
