Literatura Young Adult (YA) nu este doar un gen literar inventat de edituri, ci și un teren fertil pentru întrebări despre identitate, apartenență și maturizare. De la Cireșarii la Vicky, nu Victoria, genul a traversat decenii și paradigme culturale, dar întrebarea rămâne: este YA o etapă firească în dezvoltarea cititorului tânăr sau un gen comercial care ține adolescenții departe de profunzimea literaturii contemporane? Literatura dedicată tinerilor a fost conturată pentru prima dată în Statele Unite și analizată în special de critica literară americană. Termenul Young Adult a fost adoptat oficial în anii ’60, în SUA și se referă la literatura dedicată persoanelor între 12 și 18 ani.
Când a apărut literatura Young Adult?
Potrivit lui Michael Cart, autor și fost președinte al Asociației pentru Servicii de Bibliotecă dedicate Adolescenților (YALSA), primul roman scris și publicat special pentru adolescenți a fost Seventeenth Summer de Maureen Daly, apărut în 1942. Cartea, adresată în special fetelor, urmărea o poveste de dragoste adolescentină. Ulterior, i-au urmat romane de dragoste similare și cărți despre sport, dedicate băieților.
În 1967, apărea romanul The Outsiders, semnat de S. E. Hinton, devenit între timp un clasic al literaturii pentru adolescenți care a redefinit genul, aducând în prim-plan personaje ce contrazic așteptările adulților. Deși publicat cu mai bine de jumătate de secol în urmă, romanul continuă să rezoneze cu tinerii de azi. Povestea este narată de Ponyboy, un băiat de paisprezece ani dintr-un mediu marginalizat, aparent rebel, dar sensibil, studios și pasionat de lectură și film.
Deși cititorii nu trăiesc neapărat experiențe extreme, lupta personajului de a-și urma propriile valori, de a-și mulțumi fratele (Darry) și de a se integra fără a-și pierde identitatea reflectă dileme universale. Nevoia de apartenență și presiunea așteptărilor – familiale sau sociale – sunt teme explorate în continuare de autorii de literatură YA.
Literatura pentru adolescenți revine în forță
Rămasă undeva în umbră, acest tip de literatură a intrat în atenția publicului odată cu apariția seriei Harry Potter (J.K. Rowling) și a romanelor fantasy și distopice precum Twilight (Stephenie Meyer), The Hunger Games (Suzanne Collins) sau Divergent (Veronica Roth).
Scopul acestor lucrări era să abordeze temele adolescenței – identitatea, prietenia, prima iubire, anxietățile sociale, criza de familie – într-un limbaj accesibil și cu ritm narativ susținut. Am putea spune că romanele enumerate mai sus sunt o literatură de tranziție: între copilărie și maturitate, între fabula moralizatoare și romanul complex.
Succesul financiar al cărților menționate mai sus (toate ecranizate în acest moment) a atras un număr din ce în ce mai mare de scriitori dornici de a scrie cărți pentru și cu adolescenți drept personaje principale. Editurile și librăriile au susținut și promovat acest subgen literar, astfel încât rafturile dedicate literaturii Young Adult nu mai sunt o surpriză pentru nimeni.
În România, literatura pentru adolescenți are rădăcini proprii
Prima serie la care ne putem gândi este Cireșarii, de Constantin Chiriță (volume apărute între 1956-1963). Mihail Drumeș (pseudonim pentru Mihail V. Dumitrescu) și romanul Elevul Dima dintr-a șaptea (1946), Radu Tudoran (pseudonimul literar a lui Nicolae Bogza) și cartea Toate pînzele sus! (1954) sunt titluri familiare. Și să nu uităm de romanele lui George Șovu, Declarație de dragoste (1978) sau Liceenii (1991).
Ecranizările unora dintre romanele amintite s-au bucurat de popularitate la vremea respectivă și sunt privite cu nostalgie de cei deveniți adulți între timp.
Fără a subestima valoarea literară a acestor romane, ne punem întrebarea: mai sunt relevante pentru adolescenții din 2025 povestirile și aventurile personajelor din aceste cărți? Se pot regăsi în acele personaje și aventurile lor? Pentru generațiile de după 2000, aceste romane pot părea îndepărtate. Dar dacă sunt abordate prin lentila istorică și contextuală, ele pot funcționa ca punți între generații.
Literatura românească pentru tineri se reinventează după anul 2000
Scriitori și cititori simt că au nevoie de un alt ritm narativ, de subiecte moderne, atractive, ori altă dată considerate tabu.
Câteva exemple de romane apărute după anul 2000
- În Muzici și faze (2000), Ovidiu Verdeș surprinde viața unui adolescent din anii ’70, Tinuț, care bea Pepsi, ascultă rock și abordează realitatea cu ironie – „Un roman interzis adulților”, după cum apare în titlul unui mai vechi articol al Observatorului Cultural.
- Cum mi-am petrecut vacanța de vară (2004) de T.O. Bobe descrie, prin ochii unui copil de 10 ani, o familie de clasă mijlocie care își construiește o casă, într-o societate obsedată de consum și aparențe.
- În 69, Ionuț Chiva urmărește adolescenți dezgustați de viața cotidiană, dar curioși să o exploreze, într-un stil apropiat de Salinger.
- Echipajul (2018) de Marina Costa o are ca personaj principal pe Emilia Mavrodin, o tânără altruistă, care navighează prin provocările vieții cu empatie și curaj, oferind sprijin celor din jur, indiferent de etnie.
- Băiuțeii de Filip și Matei Florian alternează vocile a doi frați care rememorează copilăria comunistă din Drumul Taberei, adresându-se și cititorilor adulți nostalgici.
- Fluturi (2013) de Irina Binder este un bestseller romance în stil YA, apropiat de chick lit, adresat femeilor tinere.
- În Vicky, nu Victoria (2015), Cristina Nemerovschi construiește o adolescentă rebelă și sexualizată, inspirată de modelul Lolita, într-un context românesc. Romanele Cristinei Nemerovschi (Răzvrătiții, Sânge satanic) se adresează tinerilor și se înscriu în zona punklit, cu teme provocatoare și limbaj direct.
Literatura Young Adult privită cu suspiciune de criticii literari
Literatura populară (popular fiction) înseamnă literatură pentru grupuri mari de oameni – a nu se confunda termenul cu zona de popular asociat folclorului. Critica literară românească nu a fost niciodată prietenoasă cu această literatura populară. Genul e adesea considerat „literatură de mâna a doua”, lipsit de ambiții estetice și dependent de clișee.
În plus, numărul mic de scriitori români apreciați în zona YA întărește ideea că e un gen „de import”, destinat doar adolescenților „care încă nu știu ce înseamnă literatură adevărată”.
Pentru unii critici, eticheta Young Adult pare un artificiu editorial, menit să împacheteze emoție pentru vânzări rapide. Dar ignorarea completă a acestui gen înseamnă și ignorarea unor teme esențiale pentru adolescenți. Multe titluri tratează teme reale și dureroase: bullying, sexualitate, identitate de gen, depresie, abuz, migrație. Sunt teme pe care romanul românesc contemporan le atinge mai rar – și mai timid – când vine vorba de adolescenți.
Ar trebui adolescenții să citească mai mult din segmentul dedicat lor?
Răspunsul este da – cu discernământ. Literatura YA nu ar trebui să fie o colivie în care cititorul rămâne blocat, ci o rampă de lansare către lecturi mai profunde. Este un spațiu în care tinerii își pot forma obiceiul lecturii și pot explora tematici variate – de la aventură și mitologie, la dragoste și science fiction.
Literatura dedicată tinerilor e vie, are personaje active, teme atrăgătoare și funcționează atunci când e sinceră, emoțională și bine scrisă. Dar nu poate și nu trebuie să țină locul întregii experiențe de lectură. Pentru cititorii tineri, Young Adult poate fi o poartă către minunatul univers al cărților, iar pentru cultura literară românească, poate fi – încă – un spațiu de reinventare, nu doar de import.
Alte articole de același autor
