Duse sunt zilele când spuneam pe jumătate mândri, pe jumătate temători, „Trăim în secolul vitezei.” Am depășit viteza. Trăim acum o eră a accelerării fără direcție. Informația lovește scurt, brutal, sec, prin clipuri de 15 secunde, titluri condensate și conținut instantaneu.
Universul digital nu ține cont de vârstă, sex, religie sau gradul de oboseală în care ne surprinde. Ne cere atenția, ne provoacă, ne îndeamnă la reacție imediată. Social media a început să influențeze și felul în care se scrie literatura: ritm alert, fraze cât mai scurte, idei cât mai clare. Mulți cititori abandonează textele lungi sau complicate — preferă simplitatea, paragrafele aerisite și mesajele care ajung direct la țintă.
În acest context, întrebarea „mai au cititorii răbdare?” vine cu singurul răspuns plauzibil: nu prea. Atunci, cum mai pot supraviețui scriitori de ficțiune sau non-ficțiune? Cum mai scriem pentru o lume care bate din picior și cere totul acum?
Dopamina, mai ușor de extras din social media
Cărțile, indiferent de tema sau genul literar abordat, ne cer în schimbul unei doze din ”hormonul fericirii” exact acel cost care pentru cititorul contemporan este neprețuit — timp. De partea cealaltă a baricadei, o banală validare a unui gând, câteva „inimioare” strânse sub poza cu pisica ta sau urmărirea unui clip scurt și amuzant oferă aceeași doză de bucurie, la preț infinit mai mic.
Autorii se țin cu mâinile de cap, amintindu-și cum nu mai mult de trei decenii în urmă, sufrageriile erau pline cu rafturi gemând de cărți. Astăzi își tocesc buricele degetelor pe ecranul luminos al telefonului în căutarea unui răspuns ferm, logic, universal valabil la întrebările ”Noi ce mai scriem acum? Cum mai captăm atenția?”
Structurile narative se depărtează de cele clasice
O poveste tradițională presupune expozițiunea, cuprinsul (cu descrieri, conflicte, punct culminant) și un deznodământ. Povestea clasică are o curbă lentă, în care tensiunea se acumulează progresiv. Cititorul era astfel obligat să parcurgă câteva pagini bune la început, înainte ca povestea să intre în acțiunea propriu-zisă. Înainte „să se întâmple ceva”.
În literatura modernă, observăm o schimbare majoră. În loc de expozițiune pe câteva pagini, avem două paragrafe de început. ”Ceva” se întâmplă nu mai târziu de a doua pagină, abia apoi sunt oferite câteva detalii despre personaje sau decor. Autorii care nu vor să se supună noilor reguli narative, riscă să rămână necitiți. Presiunea de a capta atenția publicului ultra-rapid influențează nu doar stilurile de scriere, ci arhitectura întregii povești.
Jocurile video influențează cursurile de scriere creativă
Industria jocurilor video este estimată la 200 de miliarde de dolari la nivel global, cu un total de peste 3 miliarde de jucători activi pe mapamond, după cum ne informează Georgia Entertainment Ea depășește deja, ca impact financiar, industriile de film, muzică și televiziune la un loc. Punem în ecuație și faptul că 90% din cei aparținând Generației Z se identifică drept jucători — în cadrul Generația Alfa (cea mai nouă) procentul lor crește la 94% — și rezultatul nu ne va mai surprinde: autorii sunt nevoiți să adopte tehnici narative inspirate din jocuri video dacă vor să atragă cititori tineri.
Pentru cei familiarizați cu aceste tehnici de scriere, asta presupune, printre altele:
- Un ”cârlig” puternic în primul paragraf — o replică misterioasă, o situație tensionată sau un personaj excentric
- Structură fragmentată, cu capitole scurte și încheiate în momente de suspans
- Recompense narative frecvente — scene-cheie, revelații sau schimbări de ritm, menite să stimuleze constant interesul cititorului
Pentru tradiționaliști, pare o „trădare” a literaturii. În realitate, sunt o adaptare necesară a limbajului narativ la acest tip de consum cultural.
Nu toți funcționăm pe repede-înainte
Oamenii au gusturi și ritmuri de viață diferite, din fericire. Mișcarea denumită „slow reading” (lectură lentă) există pentru cei care caută intenționat cărți cu ritm lent, dense, care se citesc mai greu, tocmai pentru a ieși din ritmul frenetic al vieții moderne. Pentru aceștia, literatura rămâne un refugiu și un spațiu de reflecție, nu doar o sursă de divertisment.
Ei nu caută cu orice preț acțiunea. Pentru acest tip de cititori, alte întrebări sunt prioritare: Unde ne duce povestea? Ce este real și ce este ficțiune? Ce adevăruri ne oferă autorul până la sfârșitul cărții? În final, întrebarea nu este doar dacă cititorii mai au răbdare, ci și ce fel de cititori vrem să formăm prin scrierile noastre? Putem scrie romane ritmate, adaptate la consumul digital, dar și construi povești care cer timp, concentrare și introspecție. Literatura de calitate nu se măsoară în viteza cu care e parcursă, ci în ecoul pe care îl lasă în mintea și sufletul celui care o citește.
Alte articole de același autor
