Horațiu Crișan este artistul plastic autodidact a cărui creație realistă a fost de îndată îmbrățișată de publicul clujean și nu numai, avid după incursiuni inepuizabile în universul vizual contemporan. Totodată, el vede mai departe de durere și reprezintă un model de bune practici, la îndemână am putea spune. Acest Homo ornat locu nu doar că desenează și pictează emoție, ci o și dăruiește publicului pe care îl consideră parte din viața lui.
Într-un interviu exclusiv pentru Rezistența prin cultură, Horațiu Crișan a vorbit despre cum poate un om simplu și recunoscător pentru talanții primiți să devină un exemplu de luat în considerare atunci când destinul ne împinge spre alte drumuri. Căci el vede mai departe de durere.
Intensitatea locurilor autentice, sursă de inspirație artistică
35 de ani de viețuire în Aghireșu, județul Cluj au cântărit semnificativ în modelarea lui Horațiu, profilul omului modest și muncitor, cu rădăcini bine înfipte în tradiționala familie de la țară. Privirea lui îmi confirmă că valorile creștine, morale și ale bunului simț certificate într-o comunitate mică sunt temelie în dezvoltarea acestuia. Pictorul încuviințează: „Așa este, iubesc mult tradițiile și natura care ne înconjoară. Sunt, de felul meu, un om sensibil, poate și din cauza trecutului meu”.
Așadar, în acest mediu cu influență profund pozitivă asupra lui, Horațiu vede natura căci el crește în mijlocul unor peisaje sublime. Un amalgam de culori stimulează un amalgam de stări pe care doar un viitor artist îl percepe tainic. „Aceste imagini s-au imprimat adânc în sufletul meu” mi se destăinuie. Iată că dragostea pentru natură și conexiunea în special cu locurile autentice românești ușurează perpetuarea amintirilor în așa fel încât acestea să se întrepătrundă armonios și să devină inspirație artistică.
Durerea ajută să vezi. El vede mai departe de durere.
Durerea a ajutat-o pe Frida Kahlo să vadă dincolo de suferințe, cu ambii ochi, să inițieze un demers pictural în care predominau povestea, metafora și simbolismul. Din această zonă nu se dezice nici Horațiu. Un capitol nefast din viața lui a fost mai degrabă o descoperire a identității proprii, o exteriorizare prin artă. Provocarea era despre a vedea viața într-un mod diferit.
„Într-adevăr, o mare parte din tinerețea mea a fost legată de spitale și controale periodice din cauza insuficienței hipofizare, ceea ce a avut un impact negativ asupra vieții mele. Sunt o persoană cu dizabilități, dar Dumnezeu mi-a trimis în cale un bob de culoare, care a fost arta. Pentru mine, aceasta a fost ca o ușă deschisă spre o altă lume, o lume a culorilor, a descoperirii și a bucuriei. Arta mi-a schimbat viața și mi-a oferit tot ce e mai frumos în ea”.
Elecția inspirată a lui Horațiu nu-i înfrumusețează doar lui viața, ci și nouă, privitorilor și pasionaților de artă. Totodată, povestea lui ne inspiră și ne îmbărbătează. Pentru a izbândi, fiecare obstacol trebuie tratat cu calm, fermitate și seninătate. În aceeași notă aș insera și îndemnul Galei, muza lui Dali. Povața ei: „… să te ții cu fermitate de planurile tale și să mergi înainte, fără să te uiți înapoi”.
Horațiu ne permite să vedem și o altfel de durere, cea emoțională, cea a dorului față de tată. Părintele său, plecat de 14 ani în America, a fost printre puținii care l-au susținut și l-au încurajat încă de la cele mai timide linii trasate pe hârtie, încă de la prima culoare sfios redată cu penelul. „Îl iubesc mult și îi simt lipsa”, ni se dezvăluie Horațiu atât de fragil.
Dar din dar se face Rai
Horațiu Crișan este de părere că s-a născut cu acest dar, al talentului artistic: „am avut o chemare profundă din suflet pentru artă, completată de o ambiție de fier de a-mi exprima sentimentele pe pânză”. Din considerentul că la început de drumuri i-a lipsit un sprijin profesionist și academic, artistul intenționează să-i ajute pe copiii care simt că au și ei o chemare spre artă. El plănuiește să ofere cursuri de profil celor mici și talentați. „Darul primit de la Dumnezeu vreau să îl împărtășesc cu alții”.
Horațiu le transmite copiilor care vor să devină pictori „să fie ambițioși și să creadă în visul lor. Prin muncă și devotament se poate ajunge departe”. Încă o dată îl găsim pe artist în ipostaza unui exemplu de bune practici, autodidact, disciplinat și muncitor. „Nu am fost ajutat de nimeni, însă m-am documentat de pe internet, de pe YouTube, urmărind alți pictori”.
Stil și sensibilitate
Practica artistică pe care Horațiu o promovează include deopotrivă pictură clasică și realistă, dar și desen realist. Graficianul explorează adâncimile hiperrealității și fotorealismului, acordând o atenție sporită detaliilor și proporțiilor. Și Mara A. Muntean apreciază acest aspect într-un articol propriu publicat în ziarul Făclia. Într-adevăr, printre lucrările sale poate fi prețuită și o grafică cu un ceas moale în care se resimte o ușoară influență a Persistenței memoriei oniric redată de Dali. Horațiu afirmă că-i plac foarte mult operele acestui pictor fascinant. El confirmă că „ceasul moale din lucrarea mea a fost cumva inspirat de stilul său”.
Dacă desenul în stil realist ascunde precizie tehnică, talent și multe ore de răbdare, fragmentele picturale emană o doză consistentă de calmitate, sensibilitate, recunoștință pentru natura luxuriantă care ne înconjoară, dar și aprecierea valorilor și tradițiilor autohtone românești. Horațiu Crișan este generos în a se deschide față de publicul care îi urmărește activitatea artistică. El îi precizează că „pictorul meu de suflet, însă, este Ștefan Luchian. Povestea lui mă întristează, dar în același timp mă inspiră profund”.
Portretul, canal senzorial în opera lui Horațiu
În viziunea lui Corneliu Baba „portretele trebuie să te facă să tresari și să nu le uiți multă vreme, să te urmărească întruna”. Un artist complex deschide în mod complet canalul senzorial al văzului și transmite privitorului mesajul de operă aperta atunci când în palmaresul său portretul ocupă un loc distinct. Graficianul și pictorul Horațiu Crișan spune că „portretele sunt, poate, cele mai greu de realizat, dar și cele mai provocatoare și interesante. Am pictat multe portrete ale unor oameni care astăzi sunt doar o amintire. Cu acești oameni simțeam că am o legătură specială – parcă prin artă continuam să comunic cu ei. Este o experiență emoționantă și profundă”.
Sensibilitatea și emoția degajate prin prezența fizică și cea spirituală ale tânărului artist au acaparat întregul interviu indiferent de subiectul abordat. Nu în ultimul rând, Horațiu subliniază că primul său tablou vândut a fost un portret realizat în creion, la comandă.
Emoțiile care l-au cuprins în acele momente cheie în promovarea sa sunt vrednic redate într-un singur suflu: „A fost o mare satisfacție pentru mine, pentru că am simțit că cineva îmi apreciază arta. Acel moment mi-a oferit o motivație și mai mare. La fel s-a întâmplat și când am vândut prima pictură – e un sentiment unic să știi că o lucrare de-a ta este pe peretele cuiva și va fi privită zeci de ani”.
„Călător printre culori” ne va întregi biblioteca
Următorul proiect al lui Horațiu Crișan este o carte intitulată „Călător printre culori”, un jurnal despre parcursul său în artă. Aceasta urmează să fie publicată în curând. Demersul îi îmbogățește activitatea profesională care a prins avânt începând cu 2023. Horațiu s-a bucurat de trei expoziții personale (la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, o expoziție de grafică la redacția ziarului Făclia, o expoziție de pictură la Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca) și două expoziții colective alături de peste 40 de artiști din toată țara: una la Galeriile de Artă Geneza din Moinești, Bacău și alta la Casino – Centrul de Cultură Urbană Cluj-Napoca.
Cu această ocazie, artistul invită publicul clujean iubitor de artă într-un „loc unde mă simt ca acasă”. La Muzeul Etnografic al Transilvaniei, în 14 iulie 2025 va avea loc cea de-a patra expoziție personală de grafică.
Sursă foto: Crișan Horațiu Art
