„Când mulțimea strigă în cor, cine aude o șoaptă?“
Georgiana Costea, jurnalistă și fondatoarea platformei culturale ArtHood.ro, a lansat romanul distopic „Vot în alb” în urmă cu puțin timp. Acțiunea este plasată în viitor, unde partidele politice extremiste dețin puterea absolută. Cei aflați la conducere își doresc puterea și controlul absolut în Țara Unită, ce a devenit un stat autoritar.
Romanul este construit sub forma unui interviu între un jurnalist și Anna, care ajunge să vadă cu ochii ei cum promisiunile de egalitate se transformă într-un coșmar al controlului și opresiunii, fiind căsătorită cu liderul partidului extremist, care jonglează cu destinele oamenilor.
Narațiunea curge într-un ritm neregulat, oscilând între amintiri și prezent, între vină și nevoia de adevăr. Fiecare fragment al trecutului se reflectă asupra prezentului, iar povestea se reconstituie treptat, asemenea unei confesiuni întârziate, dar necesare.
Cine este autoarea Georgiana Costea?
În rândurile de mai jos puteți descoperi persoana care se află în spatele filelor scrise cu multă sârguință și conștiință pentru un viitor unde cetățenii pot alege, liberi, pentru viața lor. Este la început de drum și încearcă să aducă în fața tuturor subiectele mai incomode ale societății.
„Este încă la început de drum, însă vine cu entuziasm, curaj și dorința sinceră de a pune în lumină subiecte grele, incomode, poate chiar controversate. Scrie de ani de zile, dar abia de curând a avut curajul să-și arate munca, iar din acest gest de expunere, simt că a ieșit ceva autentic și promițător.”
Cei mai mulți scriitori au și un citat după care se ghidează, iar Georgiana Costea ne-a dezvăluit care este al său. Încearcă să nu se compare cu cei din jur, având încredere în propriul ei drum în viață.
„Nu știu cui aparține această idee, dar încerc să mi-o amintesc ori de câte ori mă simt pierdută în comparații: fiecare dintre noi are un drum unic, un ritm propriu. Singura persoană cu care merită, cu adevărat, să ne comparăm suntem chiar noi, așa cum eram ieri, nu cum sunt ceilalți azi.”
Scrisul – o pasiune încă din adolescență
În ceea ce privește pasiunea pentru scris, ea a explorat mai multe direcții, precum poezie sau proză, încă din timpul adolescenței sale, până și-a dat seama că a sosit momentul să creeze ceva ce poate fi lăsat în urma ei. Tema aleasă provine dintr-o memorie colectivă trăită de generațiile anterioare din românia.
„Simt că a fost mereu acolo, așteptând curajul să o exploatez cum se cuvine. Am fost încurajată de părinții mei, pentru care le mulțumesc, iar de-a lungul timpului, am explorat mai multe direcții: am început cu poezia, am trecut prin proza scurtă, iar acum mă aflu în fața provocării unui roman.
Mi-am dorit, în felul meu, să contribui cu ceva care să conteze. Iar ce știu să fac, cu adevărat, este să scriu. Am simțit nevoia să am un mesaj, o direcție, un sens în ceea ce spun. Anul trecut, am conturat în sfârșit subiectul care mă preocupă profund și despre care simt că trebuie să vorbim mai mult: democrația. De aici pornește tot ce urmează.
Deși acțiunea din roman poate părea acum distopică, atinge un fir de memorie colectivă bine cunoscut, prin ceea ce mulți au trăit, au auzit în familie sau au citit de-a lungul timpului. E o poveste care poate părea îndepărtată, dar care, în esență, ne privește pe toți.”
Georgiana Costea, pasiune pentru istorie și moștenirea culturală a românilor
Georgiana Costea are o pasiune pentru istoria României, punând accent pe citatul lui Nicolae Iorga. Încearcă să descopere cât mai multe detalii despre perioada comunistă, înainte de evenimentele din decembrie 1989 și spera ca trecutul să nu se repete.
„Istoria mă pasionează profund, poate pentru că, din păcate, are tendința să se repete. Citatul lui Nicolae Iorga, „Un popor care nu-și cunoaște istoria e condamnat să o repete”, a devenit pentru mine un principiu de viață. De aceea scriu, cercetez și vorbesc cu oameni care au trăit acele vremuri, mai ales disidenți, despre regimul criminal de dinainte de 1989 și despre întunericul care a marcat acea dictatură: întuneric în case, în informație și, mai ales, în suflete. Nu vreau ca România să mai cunoască acel întuneric vreodată. Cred că avem datoria să învățăm, să înțelegem și să nu lăsăm niciun derapaj să treacă nevăzut.”
Romanele inspirate din faptele istorice ajută la o cunoaștere mai bună a trecutului, fiind asemenea unor provocări.
„Cred că astfel de romane nu oferă doar o poveste, ci provoacă. Îndeamnă la reflecție, la întrebări incomode, la îndoială sănătoasă față de tot ce am fost învățați să luăm de bun. Avem nevoie de literatură care să ne provoace, care ne forțează să privim înapoi, spre un trecut care încă marchează prezentul, spre o istorie ale cărei traume nu au fost încă pe deplin vindecate.”
Scrierea romanului a produs multă emoție pentru autoare
Romanul este structurat sub formă de dialog, iar întrebarea potrivită a produs multă emoție pentru personajul principal. Autoarea relatează care a fost cea mai grea scenă pe care a scris-o în carte.
„Poate cea mai dificilă scenă a fost una care implică violență împotriva femeilor, un act pe care îl condamn fără echivoc. Nu voi intra în detalii, pentru că vreau ca fiecare cititor să descopere singur care este, pentru el, cea mai grea scenă de parcurs.”
Personajul principal este o femeie pe nume Anna căreia autoarea îi transmite un mesaj într-un moment cheie al acțiunii. Georgiana Costea a încercat să explice importanța implicării fiecărei persoane și dreptul la liberă exprimare.
„A fi martor, chiar și tăcut, înseamnă, într-un fel, a fi complice. Tăcerea nu absoarbe vina, ci o amplifică. Vorbește. Fă-ți vocea auzită. Acționează. Pentru un viitor în care democrația nu e doar un cuvânt, ci o realitate trăită, apărată și asumată.”
Cum vede Georgiana Costea literatura română ca autoare debutantă
Georgiana Costea vorbește despre literatura românească din prezent și cum se raportează societatea actuală. Deși cărțile nu mai sunt deschise ca în trecut, cele mai multe persoane aleg să-și îmbogățească cunoștințele utilizând alte platforme. Îi încurajează pe toți să descopere adevăratele comori, vocile puternice din prezent și să devină cât mai curioși.
„Cred că învățăm în fiecare zi și că procesul nu se oprește niciodată. Da, românii sunt deschiși cunoașterii, doar că, poate, nu mai au mereu răbdarea să parcurgă cărți fizice. Însă învățarea continuă, sub alte forme, prin platforme, conținut digital, discuții, experiențe. Cât despre literatura românească… avem adevărate comori, voci puternice, artiști care încă așteaptă să fie descoperiți. Este incredibil câte povești valoroase zac încă în umbră”, spune scriitoarea.
Nu în ultimul rând, Georgiana Costea a transmis și un mesaj pentru toți cititorii săi, făcând referire la tematica romanului său.
„Nu lua democrația «de bună». Ea există pentru că mulți, mult prea mulți, au murit ca noi să o trăim acum. Și nu lua de bun nici ceea ce am scris. Verifică, citește, caută mai departe. Fii atent. Fii curios. E singura cale prin care putem împiedica istoria să se repete.”
