Când autoarea de cărți pentru copii și adolescenți Irina Dumitru a aflat că romanul ei Sophie, Robotul cu suflet fusese piratat și distribuit pe grupuri de Facebook și alte site-uri obscure, a simțit o combinație de tristețe și realism. Nu era o surpriză totală – ca autor român te aștepți la asta – dar rămâne o lovitură, spune ea. Însă ce a uimit-o cel mai mult a fost reacția persoanei care a urcat ilegal cartea.
Nu e o noutate faptul că nu prea ne calificăm în topul cititorilor din Europa atunci când se fac sondaje și analize pe piața de carte. Dacă ne uităm la o analiză publicată de Eurostat, în 2022, un top al cititorilor din UE arată cam așa: Elvețienii (80,6%), luxemburghezii (75,3%), danezii (72,2%), norvegienii (71,0%) și estonienii (70,7%) sunt cei mai avizi cititori din Europa. Aceste date ar indica procentul populației, din fiecare țară, care citește cel puțin o carte pe an.
Cele mai mici procente se regăsesc în sud-estul Europei. Românii, după cum spuneam, cap de afiș cu (29,4%), suntem urmați de turci cu (30,3%), iar ciprioții (33,1%) completează topul celor care citesc mult mai puțin decât restul Europei. Spre vest, spaniolii sunt puțin peste medie, cu 54,2% din populație, înaintea portughezilor (41,9%) și italienilor (35,4%). Nu există date pentru Germania.
Cert e că și în România se citește, dar nu cumpărăm la fel de multe cărți. De ce? Pentru că suntem români și pentru că dacă nu ne permitem să investim în cărți, găsim noi cum să ne descurcăm. Problema intervine atunci când dăm acest exemplu și copiilor noștri care, la fel ca părinții, nu vor înțelege niciodată cât de multă muncă se află în spatele unei cărți.
„Credea că face o faptă bună”
Irina a vorbit cu luciditate despre efectele pirateriei, nu doar asupra propriei cărți, ci asupra unei întregi industrii care supraviețuiește cu greu într-o țară unde cititul este, oricum, o practică rară, spune ea. Însă existentă multiplelor site-uri și grupuri unde sunt piratate cărți de toate felurile (serios, chiar și Solenoidul lui Cărtărescu e piratat pe undeva) indică faptul că românilor le place să citească. Însă le place să facă asta „gratuit și fără consecințe”. În altă ordine de idei, partea amuzantă e că aceste cărți piratate nu sunt fișiere de calitate, ci simple poze ale cărților care devin fișier pdf (cu tot cu imaginea unui deget la fiecare colț de pagină).
„Piratarea nu a fost o surpriză totală, din păcate cunosc fenomenul, dar m-a întristat să văd cât de repede și de ușor poate apărea, afectând munca unui autor. Întâmplător, am reușit să dau de persoana care a urcat inițial documentul, iar aceasta părea efectiv inconștientă de efectele pe care gestul său le-a avut. Credea că face o faptă bună. Probabil că nu își închipuia că sunt autori care trăiesc efectiv din vânzarea cărților” a declarat Irina Dumitru.
„Fiecare carte piratată înseamnă mai puține resurse pentru autori”
Întrebată cum simte că pirateria cărților afectează atât carierele autorilor români, cât și industria de carte în general și ce impact are asupra pieței din România, ea a explicat că, în România, unde scrisul este deja o meserie fragilă, pirateria dublează precaritatea. O subminează economic, dar mai ales simbolic – dărâmă încrederea autorului în respectul cititorului.
„Fiecare carte piratată înseamnă mai puține resurse pentru autori să continue să creeze, pentru edituri să își asume riscuri și să investească în noi talente, pentru librării să rămână deschise. E un cerc vicios: mai puține venituri duc la mai puține cărți, la mai puține opțiuni pentru cititori și, în timp, la o piață tot mai sărăcită cultural. În România, unde oricum scrisul nu este o profesie facilă, impactul este dublu: subminează nu doar economia cărții, ci și încrederea scriitorilor în faptul că munca lor este respectată. Dacă ne dorim să avem autori români relevanți și o cultură vie, trebuie să înțelegem că fiecare carte cumpărată legal este, de fapt, un vot pentru viitorul literaturii române”, afirmă autoarea.
7% și un vis greu de susținut
Dacă te-ai întrebat vreodată cât câștigă un autor român, am putea să-l comparăm lejer cu un fermier, producător de lapte, care primește o sumă modică per litru, la o distanță astronomică de prețul final cu adaos comercial din magazine. Din prețul unei cărți, autorul primește între 7% și 10%. Un procent care, în teorie, pare nedrept, dar care reflectă costuri reale – distribuție, tipar, logistică, comisioane.
Din acest motiv, majoritatea scriitorilor români nu trăiesc exclusiv din scris. Mulți predau, organizează ateliere, traduc, țin conferințe. Pentru Irina, scrisul rămâne „un act de pasiune”.
„Realitatea este că majoritatea autorilor români primesc 7-10% din prețul de vânzare al cărții, ceea ce rareori permite un trai exclusiv din scris. La prima vedere, procentul pare mic, dar el este justificat de costurile reale din industrie: librăriile percep adesea comisioane de aproximativ 50% din prețul afișat, costurile de tipar sunt mari, mai ales la tiraje mici, iar editura trebuie să își asigure și ea sustenabilitatea. În plus, există și cheltuieli suplimentare adesea trecute cu vederea, cum ar fi transportul cărților de la tipar la editură și apoi de la editură la librării. Toate aceste etape împart prețul final, iar autorul, deși este motorul creației, primește doar o mică parte. Din acest motiv, mulți autori își completează veniturile prin conferințe, ateliere, proiecte educaționale sau traduceri. Scrisul, în România, rămâne în primul rând un act de pasiune” a explicat autoarea.
Protejarea cărților – între educație și platforme online
Ce soluții avem? Irina e realistă: fără educație și fără colaborare între edituri, platforme și autorități, protejarea drepturilor de autor rămâne un vis. Există discuții între autori și editori, dar inițiativele sunt încă „timide”. Poate o asociație care să reprezinte drepturile autorilor ar putea schimba ceva, spune aceasta.
„Este nevoie de educarea publicului, de colaborare între edituri și platforme online și de măsuri ferme: eliminarea rapidă a conținutului piratat, campanii de conștientizare și instrumente mai eficiente.”
Copii, science-fiction și curiozitate
Irina este și profesoară, iar această dublă identitate se reflectă în motivația scrisului. Publicul ei variază de la copii la fanii SF-ului, dar direcția e una singură: cultivarea curiozității.
„Nu văd o separare între aceste două lumi: ele se completează. Un copil curios devine un adult care își imaginează soluții.”
Cărțile sale nu sunt doar povești. Sunt o formă de educație, de implicare, de sprijin oferit generațiilor viitoare. La fel ca donațiile pe care le face către biblioteci din toată țara, pentru a le oferi acces legal celor care nu își permit o carte.
„Dacă un cititor nu își permite o carte, acesta ar putea să o împrumute de la bibliotecă”, a afirmat autoarea.
Pirateria nu are granițe
Deși Sophie, Robotul cu suflet a fost tradusă în limba engleză, pericolele nu dispar. Diferențele vin doar din cultura locală a respectului pentru muncă.
„În alte țări există o mai puternică cultură a respectării muncii creative. În România, avem nevoie de mai multă educație culturală pentru a înțelege că gratuit nu înseamnă fără consecințe”, a conchis autoarea.
Irina Dumitru este o autoare română specializată în literatură pentru copii și adolescenți, cu o activitate editorială începută în 2017. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, ea a debutat în 2018 cu romanul „Sophie, robotul cu suflet”, publicat inițial în regie proprie și reeditat în 2020 la Editura Cassius Books.
Printre celelalte lucrări ale sale se numără „Ceața albastră” (volumul 1 și 2), „Oscar, vrăjitor”, „Pierdut geniu”, „Colțișor face clătite” și „Darius the Dwarf” . În 2021, a publicat versiuni în limba engleză ale cărților „Sophie, the Robot With a Soul” și „Blue Fog” pe platforma Amazon .
